... Imi zic oftand de cate ori dau cu ochii de calculator. Adica, in fiecare secunda in care ma invart prin casa, de la desteptare (mai bine zis sculare, ca daca m-as fi desteptat.... nu s-ar fi intamplat....), pana la culcare.
Azi, eu sunt Darie. Titlul postarii nu are vreo legatura cu romanul lui Zaharia Stancu, ci doar tiltul sugestiv pentru ceea ce vreau sa spun... Mai degraba sa imi spun. Sa nu uiti! Sa nu cumva sa uiti!
Ca nu degeaba au romanii astia vorbe intelepte. Una ar fi "nu lasa pe maine ce poti face azi" si a doua "nu-ti pune toate ouale intr-un cos".
De sambata trecuta tot jelesc ceea ce puteam evita daca as fi pus in aplicare macar una din vorbele de mai sus. Dar eu, NU!.... am amanat pana imposibilul s-a intamplat. Am amanat sa-mi fac un backup la calculator... care calculator s-a bulit gratie unui tunner TV instalat tot pe acelasi calculator (vezi "sa nu-ti pui toate ouale intr-un cos""). Si s-a bulit rau de tot, incat nu poate fi recuperat nimic din tot ce aveam pe el... adica din ce am lucrat de la ultimul backup facut... adica acum 2 ani... adica s-a prajit hardu'... mama lui de tunner...
Dar de ce-mi vine sa ma iau la palme? Pentru ca in 2 ani, in fiecare secunda m-am gandit ca ar cam trebui sa mai fac un backup la calculator, ca deh, nu se stie niciodata... si notasem chiar si in lista cu "ce ar mai trebui sa fac"... dar, ghinion... programasem operatiunea pentru decembrie, ca tot vine sfarsitul lumii :)) ... sau macar al anului...
In alta ordine de idei, as fi vrut sa continui povestea cu jurnalul de nunta si cred ca v-ar fi interesat ceva mai mult.
Aveam (dar s-au pierdut in cataclism) niste poze dragute cu o cutie de dar si o carte de oaspeti foarte haioase, lucrate in papier-mache, cu hartie de ziar, vopsita in culori acrilice, auriu si bronz, decorate cu aceleasi floricele din hartie de ziar pe care le-am folosit la marturiile lamai (vezi postarea Jurnal de Nunta - partea a II-a).
Pe filele din interiorul cartii de oaspeti am pus acelasi antet folosit la invitatii si meniuri si am completat cu "spatiu pentru urari, ziceri si sfaturi pentru miri".
Ma rog, as putea sa descriu in cuvinte cum aratau lucrarile respective, dar ce farmec ar avea? Tot mai bune niste poze. Ca stiu, doar si eu procedez la fel... nu prea citesc textul de multe ori... si totusi, marturisesc, ca sunt cateva bloguri pe care le citesc de placere... pentru ca ador felul in care sunt scrise... asta e, au unii un dar de a spune povesti din orice, nevoie mare....
Daca Oana va putea sa imi trimita niste poze de la nunta si pozele respective or sa contina si cele pe care vi le-am descris, atunci o sa vi le arat. Momentan nu promit nimic.
Pana una-alta, cam asta-i tot ce pot sa va impartasesc momentan. Niste ganduri. Pe alocuri regrete. Sau mai degraba frustrari. Poze nu am. Doar ca promit sa mai fac. Si va arat atunci ce am mai facut.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu