Azi dimineata mi-era frig si-as fi facut orice altceva decat ceea ce trebuie. Am ceva lucrari de terminat, dar ca de obicei, cand mananci fasole parca ai vrea cartofi, nu ma trage ata spre lucrarile respective sub nicio forma si-mi vine mereu in minte ca toata saptamana as fi avut chef sa mai pictez un picut dar n-am avut loc de-ntors (mai bine zis sa experimentez... ceva norisori, ceva copacei, niste lumini si umbre...).
M-am trezit rau, in niste rapaieli de basi care-mi vibreaza prin pereti, in timpane si diafragma, de la vecinul din stanga, care presupun ca are niste creieri mici-mici-si-surzi-de-tot, de vreme ce nu poate asculta muzica decat la atatia decibeli cat sa-mi vibreze mie geamurile si usile prin vastele apartamente.
Probabil ca i-a placut ce asculta astazi, ca pana n-a-nsirat aceeasi melodie de 20 de ori cel putin, nu s-a lasat. Am invatat deja ritmul, caci la mine nu se mai aude nimic din melodie decat bubuielile armonioase si mi s-au lipit asa de bine in memorie, ca nici acum nu aud altceva...
Ce sa mai lucrezi in conditiile astea? Nu-ti auzi nici gandurile...
Un pic de culoare insa, parca mai calmeaza putin nervii si lumina obscura de afara, asa ca azi m-am jucat pe un camp inverzit si putin umbrit de nori, cu un palc de copacei la margine, care initial pareau niste verze diforme, dar am reusit cat-de-cat sa-i aduc la lumina...
Daca nu-mi pun ochelarii si privesc de la oarecare distanta, seamana destul de bine cu fotografia ce mi-a fost model :))
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu