Mirciulica

Odata, demult, am primit intamplator un iepuras gri, mic si foarte speriat. Am ajuns cu el acasa, l-am pus pe covor in mijlocul camerei, de unde nu s-a miscat cu orele, pana am intrat in panica gandindu-ma ca o sa moara din cauza stresului.
Mama s-a uitat la el peste ochelari si a strambat din nas putin, dar l-a acceptat. Asta pana cand Mirciulica si-a facut nevoile pe covorul rosu al mamei...
Dupa care Mirciulica si-a intrat in mana cum s-ar zice... a inceput sa topaie prin toata camera, apoi a cucerit toata casa si a devenit curand stapanul ei, iar noi, toti cei ai casei, i-am devenit supusi si l-am lasat pe Mirciulica sa roada tot ce-i iesea in cale, de la matura pana la sireturile pantofilor pe care-i gasea la indemana.
Si asa a fost un an, an in care Mirciulica a devenit un rasfatat grasun fara conditie fizica. Dupa acest an s-a decis ca Mirciulica sa-si vada de viata lui si a fost dus intr-o curte unde cresteau alti iepurasi. Si asa ne-am despartit...

Mi-am adus aminte de Mirciulica gandindu-ma ce nume sa-i dau iepurasului pe care l-am desenat pentru invitatiile de botez. Imi venea in minte doar Bocanila. Si apoi... din negura amintirilor... hop... Mirciulica...

Invitatii de botez cu manson plat, pe care este aplicat un iepuras desenat in acuarele, decupat pe contur. Textul invitatiei este imprimat pe cartonul pliat in 3 parti.